Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica a XXX-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor):
„În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.” (Luca 18, 18-27)
Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii relatează convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un dregător bogat, sau cu un tânăr bogat, așa cum este numit în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei (Matei 19, 16-26), care se citește în Duminica a XII-a după Rusalii. Tânărul dregător bogat Îi adresează Mântuitorului Iisus Hristos întrebarea cea mai serioasă a vieții omului pe pământ: „ce să fac ca să moștenesc viața de veci?” (Luca 18, 18). Atenția lui Iisus față de acest dregător arată cât de mult prețuiește El tinerii care caută desăvârșirea spirituală. În acest sens, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu subliniază că „Iisus l-a privit cu drag” (Marcu 10, 21) pe acest tânăr.
Tinerețea – simbol al vieții veșnice
Mântuitorul Iisus Hristos este izvor de viață, lumină și speranță pentru toți oamenii, dar mai ales pentru tinerii credincioși. De ce? Pentru că tinerii în general au o sensibilitate deosebită, dorind mult să fie iubiți și să iubească, fără motivații de ordin material sau social. Însă tinerii credincioși simt că iubirea sinceră, smerită și statornică este în primul rând rod al credinței și al rugăciunii. Cele trei învieri din morți săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în chip minunat asupra unor tineri (fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair și prietenul Său Lazăr) ne arată că tinerețea este simbol al vieții veșnice.
Hristos-Domnul, Care a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12), a spus și ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5, 14). El i-a îndemnat, zicând: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). De aceea, credința, viața și misiunea tinerilor creștini ortodocși, care se bucură de lumina lui Hristos, trebuie să urmeze aceste îndemnuri sfinte și mântuitoare ale Domnului Iisus Hristos.
Astfel, sensul ultim al eforturilor tinerilor trebuie să fie și astăzi, ca și în vremea Sfinților Apostoli: căutarea sfințeniei, fără de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu (cf. Evrei 12, 14).
Cei mai mulți dintre ucenicii care L-au urmat pe Hristos erau tineri. De asemenea, unii dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel erau tineri. Ei se numeau: Tihic, Trofim, Terțiu, Timotei și Tit. Ultimii doi au devenit episcopi în Efes și respectiv în Creta. Ucenicului său Timotei, Sfântul Apostol Pavel îi spunea: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor prin cuvânt, prin purtare, prin dragoste, prin duh, prin credință, prin curăție” (I Timotei 4, 12).
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, considerat ca fiind cel mai tânăr Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, se adresează tinerilor cu aceste sfaturi: „Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi și ați biruit pe cel viclean. Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume (†¦) pentru că tot ce este în lume (†¦) nu este de la Tatăl. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan 2, 14-17).
După cum odinioară Hristos a chemat pe ucenicii Săi la apostolat sau la misiune, tot așa Biserica lui Hristos îi cheamă pe tinerii ei la misiune sau la lucrare sfântă pentru mântuire. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) spune: „Și tu ești o lumină – nu pentru ca să ai lumina pentru tine singur, ci pentru ca să poți întoarce pe cei rătăciți. Căci ce folos de lumină, dacă ea nu le poate sluji celor ce șed în întuneric? Și ce folos de un creștin, dacă el nu câștigă pe nimeni la fapta cea bună ?” 1
Sfântul Vasile cel Mare († 379) acordă, în scrierile sale, o importanță deosebită responsabilității sfinte pentru creșterea și educația copiilor. În celebra sa Omilie către tineri, care poartă subtitlul Despre folosul pe care-l pot trage tinerii din lectura literaturii eline, îi sfătuiește pe tinerii creștini să se hrănească cu discernământ din tot ceea ce mintea omenească și cultura universală au alcătuit de-a lungul timpului și să extragă, precum albinele, numai polenul, lăsând deoparte ceea ce este dăunător sănătății lor morale.
Tinerii se bucură de lumina lui Hristos când folosesc citirea Sfintei Scripturi ca pe o întâlnire cu Hristos – Cuvântul vieții. În felul acesta ei contribuie la edificarea spirituală a Bisericii în calitatea ei de Trup tainic sau mistic al lui Hristos, luminat de Duhul Sfânt. Iar tâlcuirea Sfintei Scripturi trebuie făcută în comuniune de gândire și simțire cu Sfinții Părinți ai Bisericii, aceștia fiind până astăzi cei mai siguri interpreți ai Bibliei, deoarece ei au fost luminați de același Duh Sfânt Care a inspirat alcătuirea Bibliei și totodată ei au păstrat dreapta credință în fața multor erezii apărute de-a lungul veacurilor.
Prin citirea Sfintei Scripturi, Hristos – Cuvântul vieții se înscrie în viața Bisericii și în viața fiecărui creștin, înnoind și sfințind cugetul și simțirea lui.De aceea, toate cărțile de cult ale Bisericii Ortodoxe au fost alcătuite de oameni care erau cititori fervenți ai Sfintei Scripturi și care nu doar foloseau citate din Sfânta Scriptură, ci și gândeau și trăiau în duhul ei. Citirea Sfintei Scripturi precedată și urmată de rugăciune trebuie folosită și ca pregătire temeinică pentru Sfânta Spovedanie și pentru primirea Sfintei Euharistii, întrucât Hristos – Cuvântul vieții este prezent și lucrător al mântuirii atât prin cuvintele Sfintei Scripturi, cât și prin Sfânta Euharistie, după cum El Însuși mărturisește, zicând: „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață” (Ioan 5, 24) și „Cel mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu întru el (†¦) și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 56, 54).
În acest context, tânărul creștin luminat de Hristos – Lumina lumii, prin rugăciune, viață curată, împărtășirea cu Sfintele Taine și fapte bune, devine o făclie de Paști și un apostol al Învierii lui Hristos – Biruitorul păcatului, al iadului și al morții. Astfel, prin însăși lumina vieții lui curate, tânărul creștin evlavios cheamă pe cei din jurul său la învierea sufletului din moartea păcatelor, chiar dacă alți tineri îl consideră că nu este „modern” sau în pas cu moda zilei.
Cu alte cuvinte, tânărul iubitor de rugăciune și de sfințenie este un tânăr creștin luptător (cf. Efeseni 6, 10-17), care apără duhovnicește dreapta credință și sfințenia vieții ca fiind porțile vieții veșnice, cultivă iubirea față de Dumnezeu prin rugăciune și iubirea de semeni prin fapte bune, mai ales iubirea curată în prietenie și în familie. În lupta sa cu „duhul veacului”, el urmează constant îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare. Și nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 1-2).
Tinerețea – o floare chemată la rodire în comuniune
Tinerețea este perioada cea mai dinamică și sensibilă a vieții, în care omul caută idealul vieții, fiind dornic de cunoaștere și comuniune sinceră, dar și capabil de bunătate jertfelnică. Tinerețea este timpul căutării, al orientării spre adevăr, bine și frumos, timpul idealurilor entuziaste, dar totodată ea poate fi și timpul multor ispite, primejdii și rătăciri sau căderi.
Din nefericire, astăzi sunt mulți tineri deznădăjduiți sau dezorientați, mai ales pentru că viața în societate se degradează, devine tot mai individualistă și confuză. Cauzele nefericirii copiilor și tinerilor – precum sărăcia, deruta profesională, drogurile, alcoolismul, nesiguranța vieții de mâine, deprimarea, libertinajul, jocurile periculoase care sfârșesc în violență etc. – s-au înmulțit într-un mod alarmant. Într-o societate secularizată, fără orizont spiritual transcendent, organizată după principii individualiste și exclusiv materialiste, tinerii se confruntă cu numeroase probleme de ordin spiritual și social. Adesea, aspirația multor tineri după o iubire sinceră și constantă, neînșelătoare și netrecătoare este deturnată spre o falsă fericire, „fabricată” din „consum” de realități și relații efemere.
Însă, deși este posibil ca, uneori, viața unui tânăr să se abată de la calea cea bună, totuși avem multe exemple în istoria Bisericii noastre care ne arată cum unii oameni păcătoși și-au îndreptat viața și chiar au devenit sfinți făcători de minuni, vindecători de boli sau înțelepți păstori duhovnicești. Așa a fost, de pildă, Saul din Tars care, după ce a prigonit Biserica lui Hristos, s-a convertit la creștinism primind numele de Pavel și s-a pocăit, iar apoi a folosit toate energiile sale, toată înțelepciunea, toată cultura lui teologică și laică spre a mărturisi pe Hristos și Evanghelia Lui și spre a organiza Biserica pe care o prigonise mai înainte. Astfel, dintr-un mare prigonitor al Bisericii a devenit cel mai mare misionar al ei, apostol și păstor de suflete. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre Sfântul Apostol Pavel: „Vezi cât de mare este harul pocăinței? A făcut dintr-un prigonitor un păstor. A pus lupul să păzească oile”. De asemenea, Fericitul Augustin, un tânăr cu o vastă cultură, care la început avea o viață agitată și plină de ispite, s-a convertit la credința creștină și a devenit un mare dascăl al pocăinței și păstor de suflete, încât spunea credincioșilor pe care-i păstorea: „Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi”. Însă această schimbare radicală a felului omului de a gândi și de a viețui este în primul rând lucrarea Duhului Sfânt, iar omul este vasul care poartă în el harul dătător de viață nouă, este sfeșnicul care poartă lumina mântuirii în Hristos. Totuși, lumina schimbării omului prin har, credință și fapte bune este mare, pentru că mare este și bucuria când un păcătos pocăit dobândește iertarea păcatelor, mântuirea și viața veșnică prin Sfânta Taină a Pocăinței și prin participarea la viața duhovnicească a Bisericii lui Hristos.
Așadar, cei ce sunt părinți și prieteni duhovnicești ai tinerilor au datoria sfântă de a arăta acestora calea creșterii lor în iubire smerită față de Dumnezeu și de semeni. Pe tineri îi ajutăm cu adevărat îndemnându-i să cultive constant lumina Sfântului Botez, hrănindu-se spiritual din lumina Sfintelor Scripturi, din scrierile și Viețile Sfinților, din sfaturile duhovnicului, din pilda vieții oamenilor mărturisitori ai credinței în situații grele, din pilda oamenilor harnici și darnici, cinstiți și drepți, smeriți și curajoși, care L-au primit în sufletul lor pe Hristos drept lumină, comoară și cunună a vieții lor. Tinerii trebuie să cunoască faptul că idealul vieții omului pe pământ este, în primul rând, mântuirea, iar aceasta se realizează prin iubire față de frumusețile credinței în Dumnezeu și față de oameni, înțelegând valoarea unică și eternă a fiecărei persoane umane chemate la iubire și viață veșnică în comuniunea Sfintei Treimi.
Sfânta Evanghelie a lui Hristos cheamă Biserica să se ocupe mai ales de viața spirituală a tinerilor. De aceea, orele de religie din școală, programele pentru copii și tineri ale Bisericii, cum ar fi „Hristos împărtășit copiilor”, și grija de a aduna tinerii în Biserică, de a-i învăța să iubească pe Hristos și Biserica Sa, să arate prețuire față de părinți și profesori și față de cei care îi ajută, devin lucrare inspirată din iubirea Mântuitorului Iisus Hristos față de copii și față de tineri. Cuvintele Lui: „Tinere, ție îți zic: Scoală-te!” sunt o chemare adresată nu doar celor care se află în primejdie de moarte fizică sau spirituală, ci tuturor tinerilor care pot să facă mai mult pentru a arăta iubirea lor față de Biserică, față de părinți și față de binefăcătorii lor.
Astăzi, prezența activă a tinerilor în viața Bisericii noastre contribuie la îmbogățirea vieții spirituale a parohiilor și la promovarea legăturii dintre credință și cultură, rugăciune și lucrare socială creștină. O mulțime de tineri sunt astăzi monahi, preoți de mir, profesori de religie, asistenți sociali, misionari creștini în societate prin instituțiile media ale Bisericii noastre, prin lucrarea social-filantropică și culturală a Bisericii în România și în diaspora română.
Tinerii credincioși pot contribui foarte mult la păstrarea și transmiterea credinței vii a Bisericii lui Hristos într-un context nou. Cei mai mulți dintre tinerii români ortodocși au învățat religia în familie și în școlile publice din România, devenind astfel purtători de mesaj creștin pentru cei din jurul lor, în țară și în diaspora română.
Însă, în orice context social s-ar afla tinerii, pentru a trăi o viață curată și a cultiva o iubire sinceră, smerită și statornică este nevoie de multă rugăciune și de fapte de ajutorare a semenilor aflați în nevoi. Chiar dacă omul se află la vârsta tinereții, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfinților Lui, cu rugăciunile Bisericii, ale părinților și prietenilor credincioși, el poate cultiva sfințenia vieții și ajuta pe semenii care au nevoie de ajutor spiritual și material.
Ne bucurăm când tinerii creștini ortodocși preamăresc iubirea Preasfintei Treimi lucrătoare în familia în care s-au născut și în marea familie spirituală a Bisericii în care s-au botezat. Copiii și tinerii ca persoane umane în creștere sunt darurile cele mai prețioase ale lui Dumnezeu pentru Familie, Biserică, Școală și Patrie, pentru umanitatea întreagă, care fără nașterea de copii nu-și mai poate continua existența. Însă acești copii și tineri în creștere fizică și spirituală trebuie educați și ajutați cu multă atenție, iubire și răbdare. Educația creștină a copiilor și tinerilor este o lucrare sfântă care necesită multă dăruire de sine și multă înțelepciune.
Familia creștină, Școala și Biserica aduc cea mai mare contribuție spirituală în viața unui popor nu numai prin faptul că pregătesc cetățeni conștiincioși pentru patria pământească, ci și cetățeni credincioși pentru patria cerească sau viitori cetățeni ai Raiului.
Nu există investiție spirituală mai mare decât transmiterea credinței ca valoare sau lumină veșnică a vieții. Credința este și cea mai mare zestre pe care părinții o pot transmite copiilor, pentru că aceasta îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere și valori eterne, între iubire de moment și iubire veșnică.
Așadar, valorile oferite de educația religioasă sunt foarte necesare și utile, mai ales în această perioadă de secularizare a societății românești, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tâ-năr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, adevărul prim și ultim al existenței, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți. Religia, fiind lumina vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii, evidențiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârșite în timpul limitat al vieții terestre, și promovează comuniunea între generații prin valorile perene ale credinței cultivate și transmise.
Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Sfinților să lumineze și să ocrotească pe toți tinerii Bisericii noastre, pe părinții lor și pe toți cei care îi ajută să cunoască lumina, pacea și bucuria lui Hristos, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea oamenilor. Amin.
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
note
1 Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la Sfânta și Marea Marți: Împotriva lenevirii de a veni la Biserică”, în Omilii la Postul Mare, Editura Anastasia, București, 1997, p. 41.
