‘Tomos sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Romane privind canonizarea Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,
preaiubitului cler,
cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane,
har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi parintesti binecuvantari.
Multi sunt acei pe care Dumnezeu i-a chemat sa mosteneasca viata vesnica asa cum Mantuitorul ne indeamna: ‘Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti viata vesnica’. Pe acesti placuti ai lui Dumnezeu, care au ascultat si implinit poruncile Lui, Biserica ii lauda si ii mareste cu cantari urmand cuvantul Psalmistului: ‘Eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, ca foarte s-a intarit stapanirea lor’. Un astfel de prieten al Mirelui ceresc, ales de Dumnezeu sa sfinteasca pamantul tarii noastre prin viata sa duhovniceasca, a fost si Cuviosul Onufrie de la Vorona. Viata acestui Cuvios Parinte, desi a fost putin cunoscuta de oamenii timpului sau, totusi, s-a aratat in mare cinste la Dumnezeu, ca a stralucit cu faptele si invataturile, faima ducandu-i-se dincolo de hotarele Sihastriei sale. Cuviosul, iubind din tot sufletul pe Dumnezeu, s-a aratat nevoitor in osteneli tacute si smerite, ascuns de ochii lumii, in adancul codrilor Moldovei. In preajma lui si-au aflat liman duhovnicesc si izvor de sfatuire sihastreasca, nenumarati pustnici care au deprins desavarsita rugaciune a inimii. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a preamarit inca si pe pamant cu darul facerii de minuni. Si dupa cum viata i-a fost sfanta, asa si sfarsitul s-a aratat minunat, fiindu-i vestit de Dumnezeu de mai inainte. Drept urmare, avand in vedere viata sfanta si neprihanita, darul rugaciunii neincetate, iubirea fata de aproapele, savarsirea de minuni in timpul vietii si dupa moarte si recunoscand lucrarea harului dumnezeiesc in acest cuvios iubitor de Hristos, urmarind randuielile dumnezeiestilor Parinti dinaintea noastra si chemand in ajutorul nostru harul Preasfintei Treimi, hotaram:
De acum inainte si in veci, Cuviosul Onufrie de la Vorona sa fie numarat intre sfintii Bisericii, sa fie pomenit si cinstit cu cantari de lauda in ziua de noua, ale lunii septembrie. Poruncim, de asemenea, in Duhul Sfant, ca viata, slujba si icoana sfantului sa fie primite cu evlavie de preotii, monahii si credinciosii ortodocsi. Spre deplina statornicie a celor ce le-am hotarat in chip sinodal si canonic, intarim cu semnaturile noastre acest tomos sinodal de canonizare a Cuviosului Onufrie de la Vorona, aducandu-i la cunostinta clerului si a tuturor dreptcredinciosilor din cuprinsul Patriarhiei Romane’.
Dat in Bucuresti,
Anul mantuirii 2005, luna iulie, ziua a cincea
Presedinte al Sf. Sinod la Bisericii Ortodoxe Romane,
TEOCTIST, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Cezareei Capadociei si Prea Fericit Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, si toti membri Sf. Sinod
