–Observații ale Patriarhiei Române referitoare la Legea privind parteneriatul dintre stat și culte în domeniul serviciilor sociale –
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE ne informează:
În legătură cu Legea privind parteneriatul dintre stat și culte în domeniul serviciilor sociale, recent adoptată în Parlamentul României, Patriarhia Română face următoarele observații:
I. Această lege nu a fost elaborată la solicitarea Patriarhiei Române, ci este inițiativa legislativă a unui grup de parlamentari.
II. Aspecte pozitive:
1. Legea recunoaște cultelor calitatea de parteneri sociali și cea de furnizori de servicii sociale, încurajând astfel coresponsabilitatea și cooperarea Stat – Biserică în domeniul asistenței sociale.
2. Legea trimisă la promulgare face o distincție clară între activitățile sociale ale Cultelor fundamentate pe o convingere și experiență spirituală puternică devenită tradiție și activitățile sociale ale ONG-urilor, care nu au aceeași durabilitate în timp, aderență mare la mase și nici motivație spirituală ca un Cult religios.
III. Aspecte discutabile:
1. Asimilarea tuturor cultelor sub denumirea de Biserică este forțată și incorectă, mai ales pentru cultul mozaic și cultul musulman.
2. Legea limitează drastic domeniile în care statul sprijină activitățile sociale ale cultelor, fiind vizate doar activitățile cu tinerii, bătrânii și victimele calamităților naturale. Or, Biserica desfășoară activități de asistență socială în favoarea persoanelor cu dizabilități, șomeri, migranți, dependenți etc.
3. Legea pune în concurență directă Biserica Ortodoxă Română cu minoritățile religioase care sunt masiv sprijinite financiar din străinătate, fără referire expresă în text la criteriul proporționalității, enunțat clar în Legea cultelor, criteriu care corespunde contribuției la bugetul de Stat a credincioșilor diferitelor culte. În actuala formulare a legii, există riscul pentru credincioșii ortodocși de a fi supuși prozelitismului altor Culte doar pentru că acestea obțin importante fonduri din străinătate și au structuri de asistență socială mai performante, organizate cu sprijin extern.
4. Legea vorbește despre libera concurență, adică despre o mentalitate de piață transpusă în relațiile dintre culte, atitudine care descurajează cooperarea între diferitele Culte în vederea realizării de proiecte comune și încurajează confruntarea dintre acestea.
5. În actuala formulare a legii nu este prevăzută clar asigurarea continuității sprijinului în cazul unor activități sociale de durată ale Cultelor, nici dreptul cultelor de a participa la evaluarea proiectelor, ci se folosește sintagma „după caz” (art. 9 alin. 2).
6. Sprijinul de 80% de la buget este mai incert decât sprijinul de 98% din Fondul Social European (fonduri europene), contribuția proprie a Cultelor fiind doar 2%.
7. Legea acordă prerogative prea largi autorităților locale (care elaborează raport de oportunitate asupra proiectelor) și celor centrale (cu drept de apel la proiecte), fără a se preciza care este inițiativa Cultelor. Acestea sunt reduse la rolul de simpli executanți ai demersurilor și intereselor autorităților de stat, iar nu de parteneri, așa cum se enunță în titlul Legii.
Patriarhia Română consideră că se impune ca toate aceste aspecte negative să fie avute în vedere cu ocazia reexaminării Legii privind parteneriatul dintre stat și culte în domeniul serviciilor sociale în Parlamentul României.
