Se împlinesc în acest an trei veacuri de la martirizarea lui Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi și a sfetnicului domnesc Ianache Văcărescu. Pentru a înțelege importanța domniei îndelungate a voievodului român, am stat de vorbă cu acad. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care ne-a prezentat situația Țărilor Române la confluența a trei mari puteri și moștenirea lăsată de Constantin Brâncoveanu Bisericii și țării.
Stimate domnule academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, cum putem să-l descoperim pe voievodul martir Constantin Brâncoveanu în istoria noastră națională? Sunt suficiente cronicile muntene, sau avem și alte mărturii?
Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici: Ca să ne facem o idee despre Constantin Brâncoveanu, nu este suficient să citim cronicile. Trebuie să vedem toată activitatea lui, de la începuturile domniei și până când s-a întâmplat catastrofa de la Istanbul. Despre aceste lucruri au fost scrise foarte multe, nu numai de români. Avem acele amintiri ale lui Anton Maria del Chiaro, care a fost secretarul lui, și avem o vastă corespondență, dintre care numai cea diplomatică numără peste 170 de scrisori. Trebuie să vedem ctitoriile sale și ceea ce a povestit prin tablourile votive, fiindcă tablourile votive nu sunt simple reprezentări ale sale, ele dau o anumită atmosferă politică și culturală. Și trebuie să urmărim ceea ce s-a întâmplat în tot sistemul acesta balcanic și turcesc din momentul în care Brâncoveanu, în 1688, s-a suit pe tron, printr-o lovitură de stat, în stilul secolului al XVII-lea. Cantacuzinii l-au omorât pe Șerban Cantacuzino și peste noapte l-au făcut domnitor, fără să folosească procedura normală, fără să ceară aprobarea turcilor, pe care i-au pus în fața unui fapt împlinit. Aceștia au avut încredere în ei, în primul rând pentru că mama sa, Stanca, era Cantacuzină, iar copilul rămăsese orfan în urma uciderii lui Papa Brâncoveanu pe când avea doar doi ani de zile și a fost crescut de Mihai și de Constantin Cantacuzino. Așadar, crescuse între Cantacuzini și făcea parte din familia lor, deși după tată făcea parte din boierii Craiovești. A înțelege pe Brâncoveanu este însă foarte complicat. În primul rând, era un boier român cu o cultură destul de mare, și această cultură se datorează Cantacuzinilor, mai ales stolnicului, care a studiat la Padova. Dar în al doilea rând a domnit într-un context politic extraordinar de complicat.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
