Pictura Bisericii Domnești „Sfântul Anton” – Curtea Veche din Capitală a fost sfințită ieri, 16 iunie, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Tot cu acest prilej a fost oficiată slujba de binecuvântare a lucrărilor săvârșite la biserica parohială în perioada 2007-2013.
Considerată ca fiind cea mai veche biserică din București, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu de la anul 1559, Biserica „Buna Vestire” și „Sfântul Antonie” de la Curtea Veche a fost înnoită în ultimii șase ani prin ample lucrări de restaurare și consolidare interioară și exterioară: a fost consolidat și restaurat întregul edificiu, au fost restaurate pictura murală și catapeteasma, a fost înfrumusețată cu mobilier nou sculptat în lemn de stejar și a fost amenajat pavimentul din jurul sfântului lăcaș. Eforturile pe care preoții și credincioșii de la această parohie le-au depus în tot acest timp pentru realizarea acestor lucrări au fost încununate ieri, prin săvârșirea Sfintei Liturghii, de către Preasfințitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul și prin rugăciunile de sfințire și binecuvântare rostite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. „Prin resfințirea picturii, am făcut o lucrare de confirmare a acestor lucrări, dar și de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a realizat prin osteneala credincioșilor, prin coordonarea preoților slujitori și prin jertfelnicia unor oameni cu suflet mare și inimă largă. Această curățire a icoanelor și această sfințire a lor nu se fac numai pentru biserica de zid, ci se fac și pentru noi, cei care ne rugăm în biserică, deoarece pictura curățită și sfințită ne cheamă să ne curățim sufletul, să ne curățim viața de zgura păcatului, de fum și de praf și să ajungem la frumusețea cea dintâi, la haina luminoasă de la Botez; aceasta o facem prin pocăință, prin Spovedanie, prin nevoințe și prin toată fapta cea bună. Și atunci, biserica sfințită este oglinda vieții noastre; ne îndeamnă să ne sfințim și noi spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai adăugat că Biserica „Sfântul Anton” – Curtea Veche este o ctitorie voievodală mică din punctul de vedere al spațiului, dar foarte frumoasă și de o valoare inestimabilă, „un simbol al continuității credinței în vremurile grele de sub stăpânirea otomană” și „un centru spiritual al orașului vechi”.
Referindu-se la pictura bisericii, Patriarhul României a mai explicat că aceasta este, în primul rând, o mărturisire de credință în Întruparea lui Dumnezeu, în al doilea rând, o chemare la rugăciune și comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții, în al treilea rând, un îndemn la viață sfântă prin urmarea pildei vieților sfinților pictați și abia în al patrulea rând o podoabă sau o frumusețe estetică. „Icoanele nu sunt o simplă amintire din trecut, ci o privire în Împărăția cerurilor în slava Preasfintei Treimi unde se află sfinții. De aceea, sfinții au în jurul capului lor nimbul de lumină din lumina cea netrecătoare, lumina slavei din Împărăția cerurilor. Lumina de pe fețele sfinților nu vine din exterior, nu este o lumină de la soare, ci vine din sufletul lor luminat de prezența lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, icoana ortodoxă reprezintă realitatea din istorie, transfigurată în Împărăția lui Dumnezeu; este o mărturisire permanentă a credinței ortodoxe că Dumnezeu a luat chip de om ca noi să avem un chip strălucitor veșnic în slava lui Dumnezeu”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai arătat că sfinții pictați în icoane sunt învățătorii noștri, dar și împreună-rugători cu noi pentru mântuirea noastră: „Când citim viețile lor, vedem cum s-au luptat ei cu ispitele, cu păcatele, cu rătăcirile, cu necazurile, cu suferința în timpul bolilor și în timpul prigoanelor, iar ei devin astfel învățătorii noștri. De aceea, mai mult decât toate cărțile de teologie, viețile sfinților au întărit, întăresc și vor întări credința părinților de odinioară, de acum și din viitor. Sfântul din icoană este viu în ceruri și prin icoana sa de pe pământ stabilește o legătură de chemare la viața în Hristos. Trebuie să adăugăm și faptul că sfinții, învățătorii noștri din icoane, sunt și rugători pentru noi. Ei nu doar ne învață ce trebuie să facem prin exemplul lor, ci se și roagă pentru noi, ca Dumnezeu să ne dăruiască putere să împlinim în faptă ceea ce ei ne spun prin cuvintele lor și prin viețuirea lor”.
Mărturisirea dumnezeirii lui Hristos, condiția primă pentru înălțarea noastră la cer
Întrucât evenimentul sfințirii picturii și binecuvântării lucrărilor de la Biserica „Sfântul Anton” – Curtea Veche a avut loc în duminica închinată de Biserica Ortodoxă Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc la Niceea în anul 325, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit și despre importanța mărturisirii credinței în dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, învățătură statornicită de Părinții niceeni: „Sfinții Părinți pe care îi prăznuim astăzi (n.r., ieri) s-au adunat să mărturisească adevărata credință, deoarece erezia sau rătăcirea lui Arie se răspândise foarte mult și punea în pericol unitatea Bisericii și unitatea imperiului. Arie, un preot eretic din Alexandria, învăța că Iisus nu este Dumnezeu adevărat, ci este o făptură îndumnezeită sau sfințită prin harul lui Dumnezeu. Părinții de la Niceea au combătut această învățătură greșită și au afirmat că «Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin care toate s-au făcut», așa cum mărturisim în Crez. La Niceea s-a statornicit mărturisirea că Hristos care S-a născut în Betleem, a copilărit în Nazareth și a locuit în Capernaum nu este un om obișnuit, nu este fiul lui Iosif din Nazareth, care era doar protectorul său sau tatăl adoptiv, ci este Fiul lui Dumnezeu cel veșnic care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. Această mărturisire a dumnezeirii lui Hristos a fost formulată în primele șapte articole ale Crezului de la Niceea, completat mai târziu cu altele cinci, în anul 381, prin Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol. De aceea se numește Crezul niceo-constantinopolitan”.
Patriarhul Daniel a explicat că cinstirea Părinților de la Sinodul I Ecumenic se află în strânsă legătură cu sărbătoarea Înălțării Domnului și cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, deoarece „mărturisirea dumnezeirii lui Hristos este condiția primă ca să ne înălțăm cu sufletul în rugăciune la Cer, și apoi, la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, după învierea trupurilor, să ne înălțăm împreună cu El cu toată ființa noastră. Nimeni nu poate să se înalțe în slava iubirii Preasfintei Treimi dacă nu mărturisește credința în Sfânta Treime aratată nouă de Unul din Sfânta Treime care S-a făcut Om, ca pe noi oamenii să ne mântuiască: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Numai mărturisind adevărul că doar Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că El S-a făcut Om ca pe noi oamenii să ne facă dumnezei după har, adică să ne sfințească, numai mărturisind această credință ortodoxă cuprinsă în Crez, noi ne putem înălța la Dumnezeu prin rugăciune acum pe pământ și apoi, cu toată ființa noastră, când va veni Hristos întru slavă să judece viii și morții și a cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Prin aceasta vedem că există o legătură între dreapta credință și sărbătoarea Înălțării la cer a Domnului. Totodată, mărturisirea dreptei credințe este și o pregătire pentru sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că Duhul Sfânt ne ajută să facem deosebirea între adevăr și eroare, între dreapta credință și rătăcirea minții omenești. De aceea, atât Apostolii adunați în Sinodul de la Ierusalim la anul 50, cât și cei 318 Sfinți Părinți adunați la Sinodul de la Niceea în anul 325 aveau conștiința că atunci când mărturisesc dreapta credință, ei o mărturisesc împreună cu Duhul Sfânt”.
Ranguri și distincții pentru slujitorii și binefăcătorii bisericii
La final, Patriarhul Bisericii a acordat ranguri și distincții celor care au ajutat la lucrările efectuate la sfântul lăcaș. Astfel, părintele paroh Gheorghe Zaharia a primit Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, părintelui Ciprian-Florin Apetrei i-a fost conferit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, iar rangul onorific de iconom stavrofor li s-a acordat părintelui Viorel-Robert Barbu și părintelui Iulian-Florin Scuturoiu. De asemenea, Patriarhul României a oferit Diploma de onoare „Sfinții Împărați Constantin și Elena” mai multor binefăcători ai sfântului lăcaș: George Dincă, dr. Petru Calistru, prof. univ. dr. Bogdan Voiculescu, prof. univ. dr. Ștefan Birică, Marinela Cărămidă și Nicoleta Stroe. Preafericirea Sa a mai dăruit părintelui paroh Gheorghe Zaharia un nou antimis pentru Sfântul Altar și un set de cărți religioase pentru biblioteca parohială. (Articol apărut sub semnătura domnului Gheorghe Cristian Popa și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 17 iunie 2013)
