Cuvântul P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, starețul M-rii Sihăstria, la trecerea la cele veșnice a Părintelui Cleopa Ilie:
„Astăzi petrecem pe ultimul drum, pe drumul veșniciei, pe unul din cei mai mari Părinți, stareți și duhovnici ai monahismului românesc în acest secol – pe Arhimandritul Cleopa Ilie. Toți suntem întristați pentru plecarea Prea Cuvioșiei Sale la Dumnezeu și toți îl plângem pentru că pe mulți dintre noi – de la ierarhi până la credincioșii de rând -, ne-a crescut, ne-a spovedit, ne-a îmbărbătat și ne-a sfătuit duhovnicește.
De aceea, astăzi toți suntem întristați pentru plecarea Prea Cuvioșiei Sale la cele veșnice, întru lumina lui Hristos cea neînserată. înalt Prea Sfințiții Ierarhi îl regretă, pentru că le-a fost duhovnic și vestit apărător al Ortodoxiei; călugării și maicile îl plâng, pentru că i-a crescut sufletește și i-a mărturisit de păcate; sihaștrii din munți se roagă pentru el și îl regretă, căci el le-a fost sfetnic de taină și înaintemergător în nevoința pustnicească; iar evlavioșii preoți și credincioși de peste tot îl plâng pentru că le-a fost tată sufletesc, povățuitor, mângâietor și un mare îndrumător pe calea mântuirii.
Însă, trebuie să mărturisim că Părintele Cleopa de mulți ani dorea să meargă la cele veșnice! Numai rugăciunile și lacrimile ucenicilor săi – călugări și credincioși – l-au mai ținut în viață, printre noi, până acum. Sfinția -Sa niciodată nu ne vorbea cu groază despre moarte, niciodată nu se temea de ceasul cel mai de pe urmă, căci era pregătit de mulți ani pentru viața cea veșnică.
Cu adevărat, Părintele Cleopa, părintele nostru, al tuturor, voia să plece la Hristos. El dorea să vadă Raiul cât mai curând. El nu se temea nicio-dată de moarte, despre care ne vorbea atât de mult, căci purta în sufletul său lumina învierii. De aceea, mereu ne spunea tuturor: „Așa cum vă văd pe toți aici, așa vreau să vă văd în Rai! Așa, părinților și fraților! Aduceți-vă mereu aminte de ceasul morții și în veac nu veți greși!”.
Iată și câteva cuvinte despre viața Părintelui Cleopa:
S-a născut în anul 1912 în comuna Sulița, din județul Botoșani, într-o familie aleasă de Dumnezeu și binecuvântată cu zece copii. Părinții săi, Alexandru și Ana Ilie, erau buni creștini și trăiau din munca câmpului, fiind în sărbători nelipsiți de la biserică. Patru din cei zece copii au murit de mici, iar cinci din cei șase frați rămași în viață au intrat în cinul monahal. Trei frați: Vasile, Gheorghe și Constantin au intrat, în anul 1929, în obștea Mănăstirii Sihăstria, care era atunci un mic schit de lemn povățuit de marele stareț Ioanichie Moroi, un adevărat călugăr cu viață sfântă. Al patrulea frate, Mihai, a răposat ca rasofor în Schitul Cozancea – Botoșani, iar sora lor, Ecaterina, s-a nevoit la Mănăstirea Agapia Veche.
Toți frații Părintelui Cleopa au răposat de tineri. Apoi a adormit în Domnul și tatăl lui, în anul 1944. Mai rămăsese doar el, la Sihăstria, și cu mama sa văduvă, acasă.
După ce face armata la Cernăuți, în anul 1936, fratele Constantin a fost călugărit de starețul său, Ioanichie, și rânduit să pască oile schitului. După zece ani de ascultare la oi, în anul 1942, bătrânul stareț a căzut bolnav la pat, iar călugării din obștea Schitului Sihăstria au urcat cu toții pe munte, la stână, unde Părintele Cleopa tundea oile, și l-au silit să le fie stareț.
Așa a ajuns Părintele Cleopa locțiitor de stareț, ajutând pe bătrânul său părinte duhovnicesc până în anul 1944, la 5 septembrie, când Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a strămutat la cele veșnice.
Fiind silit de toți să primeasă preoția, el nu voia. însă, în toamna aceluiași an, mergând cu frații la culesul strugurilor, aproape de orașul Buhuși, o femeie evlavioasă, prin pronia divină, văzând pe călugări, a ieșit în fața Părintelui Cleopa și i-a zis: „Părinte, iată, a rămas la mine în casă, de la un preot militar, acest epitrahil, un Liturghier și un toiag preoțesc și le dau sfinției tale, să le duci la mănăstire, poate trebuiesc cuiva, că eu nu am ce face cu ele”.
Părintele Cleopa le-a luat și a zis în sine: „Oare, nu cumva este un semn de la Dumnezeu ca să primesc Preoția și egumenia Sihăstriei?”. Toți cărora le-a spus de aceasta au cugetat la fel. La 27 decembrie 1944, a fost hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot la Mănăstirea Neamț, fiind apoi numit egumen la Sihăstria.
În doi ani de zile obștea Schitului Sihăstria ajunsese la peste 70 de viețuitori. Atunci Patriarhul Nicodim a ridicat Schitul Sihăstria la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit și numit stareț al acestei mănăstiri. După încă doi ani, Arhimandritul Cleopa cu încă treizeci de monahi și ieromonahi din Sihăstria au fost transferați la Mănăstirea Slatina – Suceava. Aici au format o obște model de aproape 170 călugări și frați – o adevărată academie duhovnicească.
Părintele Cleopa, însă, a fost și prigonit sub vechiul regim ateist, fiind nevoit să se retragă în adâncul Munților Carpați de trei ori, între anii 1948 – 1964, ca mare pustnic, numărând în total aproape zece ani de singurătate și viață pustnicească.
în anul 1964, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, de unde nu va mai pleca niciodată până la mutarea sa din viață.
Din acest an Părintele Cleopa face misiune duhovnicească la nivel național și chiar european, fiind permanent tot mai căutat și solicitat să mărturisească, să dea sfaturi la credincioși de toate vârstele și nivelele, să țină aproape zilnic mici cuvinte de suflet, să răspundă la tot felul de întrebări ortodoxe și de zidire creștinească.
În anul 1968 se duce la cele veșnice mama sa, Agafia Ilie, călugărită în anul 1947 în obștea Mănăstirii Agapia Veche, fiind acum în vârstă de 94 de ani. In anul 1990, după mai bine de douăzeci de ani, se mută la Domnul și duhovnicul său, ieroschimonahul Paisie Olaru, care l-a crescut de mic. Rămas aproape singur, Părintele Cleopa nu încetează să învețe credincioșii pe calea mântuirii, făcând misiune cu tot felul de oameni, până în ultimele zile ale vieții sale. Se ruga mult, spovedea pe cei apropiați, îmbărbăta pe toți și stătea în așteptare.
Marți, 1 decembrie, după-amiază, a spus ucenicilor lui: „Citiți-mi Acatistul Mântuitorului!”. Apoi a zis: „Citiți-mi și rugăciunile dimineții!”. Ucenicii i-au spus: „Părinte Cleopa, dar acum este ora de Vecernie. Mâine dimineață le vom citi. Bătrânul, ca un înainte văzător ce era, le-a spus: „Acum să-mi citiți rugăciunile dimineții, căci mă duc la frații mei!”.
Într-adevăr, Părintele Cleopa știa că va pleca la Domnul după miezul nopții și voia să aibă rugăciunile dimineții citite, când va pleca din trup. A adormit întru Hristos ca un copil în brațele mamei sale, la orele 2,20, pe 2 decembrie, împăcat cu sine, cu Dumnezeu și cu noi toți.
Aceasta a fost pe scurt viața și nevoința marelui duhovnic și arhimandrit Cleopa Ilie, părintele sufletesc al Mănăstirii Sihăstria și al multor părinți, maici, ierarhi și credincioși din toată țara și chiar de peste hotare.
Deși Prea Cuvioșia Sa nu era teolog cu studii, totuși, prin viața și sfințenia sa, a dobândit de la Dumnezeu darul cunoștinței, al înțelegerii și al uimitoarei sale memorii. Totodată el a scris peste zece cărți duhovnicești și de apărare a credinței ortodoxe, mult căutate astăzi.
Cu adevărat, Părintele Cleopa, dacă voia, cu harul lui Hristos, mai putea rămâne încă cu noi! Dar dorea din suflet să meargă la Hristos, Căruia I-a slujit cu sfințenie toată viața.
Sfinția Sa a trăit ca un sfânt printre noi, s-a rugat toată viața, a luminat ca o candelă și și-a dat sufletul lui Hristos, ca un copil nevinovat.
Doamne, odihnește cu sfinții pe adormitul robul Tău, Arhimandritul Cleopa! Amin.”
(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)
