Într-un raport din 1910, arhimandritul Visarion Puiu scria: ‘Scopul învățământului seminariilor noastre teologice, așa precum ni-l arată programele analitice, este din cele mai frumoase, pentru că tinde a da elevilor nu numai pregătirea lor specială, dar și o cultură general-umană, puțin deosebită de cea a liceelor – mai mult cantitativ -, încât absolvenții să poată intra în clerul rural cu un mulțumitor mănunchi de cunoștințe, spre a putea fi lumina satelor ori a păși pragul universității pentru studiile superioare, binișor pregătiți’. Acesta era crezul lui Visarion Puiu pe vremea directoratului său la Seminarul Teologic ‘Sf. Apostol Andrei’ din Galați (1909-1918).
Desigur, că, în această calitate, arhimandritul Visarion s-a preocupat atât de calitatea procesului de învățământ, cât și de condițiile în care acesta se desfășura. Lui i se datorează: închegarea unui corp didactic reprezentativ, care să se specializeze continuu; depunerea unor eforturi considerabile pentru procurarea sau zidirea unei clădiri proprii seminarului; ridicarea nivelului de învățământ prin creșterea numărului elevilor cu vocație, a bursierilor și a pregătirii monahilor; păstrarea unei discipline exemplare și utilizarea unor manuale adecvate, dar și demersurile pentru introducerea studiului limbilor moderne în programa analitică. Astfel, se poate spune că Visarion Puiu a fost unul dintre directorii model ai Seminarului Teologic de la Dunărea de Jos. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din 30 noiembrie 2010)
