La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române volumul „O exegeză a Crezului ortodox – florilegiu patristic”. Selecția textelor, introducerea și notele au fost realizate de Diac. dr. Liviu Petcu, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, care a alcătuit și alte antologii de texte patristice, memorabilă fiind antologia tematică din opera Sfântului Vasile cel Mare cu titlul „Lumină din Scripturi și din zidiri”, apărută la „Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă” în anul 2009, an dedicat Sfântului Vasile la împlinirea a 1630 de ani de la trecerea sa la viața veșnică, dar și a celorlalți Sfinți Capadocieni: Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Grigorie de Nyssa.
Simplul fapt că texte patristice sunt adunate într-un florilegiu sub un nume generic este un parcurs anevoios ce necesită răbdare și meticulozitate. Eveniment editorial binevenit, volumul oferă ocazia aprofundării marilor adevăruri de credință, formulate în Simbolul niceo-constantinopolitan sau Crezul ortodox, de către creștinul contemporan, pe care trebuie să le cunoască, primească și mărturisească. Se adresează unei societăți românești tulburate de ritmul transformărilor. Or, tocmai în această perioadă de frământări și căutări, crize, improvizații, temele teologice, din păcate, tratate superficial de mass-media, pot constitui un reazem moral și spiritual de nădejde la provocările actuale și viitoare.
Reunirea textelor patristice, referitoare la cele 12 articole ale Crezului între coperțile acestei cărți, cu scopul de a-l explica, mărturisește importanța cardinală a Simbolului de credință pentru viața și mântuirea creștinului de azi și dintotdeauna. Crezul ortodox, sinteză a adevărurilor de credință universală este normativ pentru credința Bisericii. Scopul Crezului elaborat de Părinții primelor două Sinoade Ecumenice (Niceea – 325 și Constantinopol – 381) a fost de a combate ereziile trinitare, precizând adevărul de credință, privitor la dogma Sfintei Treimi. Primele două Sinoade Ecumenice, cât și celelalte cinci care au urmat, ce s-au ocupat cu formularea dogmei Întrupării, combătând ereziile hristologice, au lăsat Bisericii cel mai prețios tezaur de credință pe care teologii trebuie să-l pună la temelia studiilor despre învățătura ortodoxă.
Când Hristos Dumnezeu, spune: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30), ne întrebăm: ce poate să însemne aceasta? Pentru a răspunde, trebuie să ne amintim de hotărârile primelor două Sinoade Ecumenice, afirmația fundamentală și hotărâtoare a Crezului fiind că Iisus Hristos este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, deoființă sau consubstanțial cu Dumnezeu-Tatăl. Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă că dogma Sfintei Treimi este „paradoxală” și se află „dincolo de cuvinte și înțelegere”, fiind revelată de Dumnezeu și nu demonstrată de om pe cale rațională. Părinții sinodali ai primelor două Sinoade Ecumenice au hotărât definitiv teologia Sfintei Treimi, care este valabilă și normă pentru Biserică până astăzi și este fixată în Crez.
Sunt multe exemple în istoria creștinismului despre dreapta credință care nu a fost sacrificată pentru lucruri lumești sau din încrederea oarbă în strălucirea și înțelepciunea umană, care au dus, din păcate, la căderea din adevăr. Așa au pățit Satana și îngerii lui. Așa s-a întâmplat cu toți ereticii și schismaticii din Biserică. De partea cealaltă, semnificative rămân două exemple rânduite de atotputernicia lui Dumnezeu pentru posteritate: Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Marcu al Efesului. Amândoi au rămas neclintiți, statornici în Hristos, mărturisind cu prețul torturilor la care au fost supuși pentru dreapta credință, respingând ferm inovațiile doctrinare cu consecințe dezastruoase pentru viața și misiunea Bisericii. Memorabile sunt cuvintele Sfântului Marcu al Efesului: „nimeni să nu ne stăpânească în credința noastră: nici un împărat, nici un arhiereu, nici un sinod mincinos, nimeni, fără numai Unul Dumnezeu, ce ne-a dăruit-o prin El și prin ucenicii Săi”.
Acești doi mărturisitori sunt modele strălucite pentru noi, cei de astăzi, slabi în credință, să rămânem în adevăr și să refuzăm categoric comuniunea cu ereticii în pofida tuturor promisiunilor deșarte lumești. A fi în dreaptă credință este a rămâne în adevărurile de credință propovăduite de veacuri de Biserica lui Hristos.
În Cuvântul înainte la această lucrare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază: „Ținând seama de caracterul său sistematic, acest volum poate fi deosebit de util în adâncirea unor cunoștințe dogmatice desprinse dintr-un mare număr de scrieri de referință ale Sfinților Părinți, paginile acestui florilegiu putând fi consultate cu mult folos duhovnicesc de către cei care doresc să aibă acces mai rapid la învățătura Sfinților Părinți referitoare la principalele teme dogmatice cuprinse în Crezul ortodox” (p. 7).
Așadar, cartea de față este o călăuză duhovnicească sigură, într-o lume a laicismului și relativismului, răspunzând căutărilor omului modern care dorește să înțeleagă importanța credinței adevărate în viața creștină.
Volumul poate fi cumpărat de la una dintre următoarele librării de carte teologică: Librăria „Ortodoxia” – Calea Victoriei, nr. 45, lângă Biserica Krețulescu; Librăria Cărților Bisericești – Intrarea Miron Cristea, nr. 6, în apropierea Palatului Patriarhiei Române.
