Sfântul Pavel Mărturisitorul
Sfântul Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului era originar din Tesalonic. A fost ales Patriarh în anul 340 la sfârșitul lunii august. A luptat pentru apărarea Ortodoxiei în fața ereziei ariene.
Însă împăratul Constanțiu (337-361) fiind arian l-a înlăturat pe Pavel, trimițându-l în Mesopotamia în exil, iar în locul lui l-a pus pe Eusebiu al Nicomidiei. Mergând la Roma, Pavel s-a întâlnit cu Atanasie, care fusese și el alungat de Constanțiu.
Împăratul apusean Constantin al II-lea i-a scris fratelui său, Constanțiu, că dacă cei doi episcopi nu vor fi repuși în scaun, va veni cu armată împotriva lui. Pavel și-a recăpătat scaunul, însă a mai păstorit puțin timp pentru că, după moartea lui Constantin al II-lea, a fost exilat la Cucuzon, în Armenia, unde a fost ucis în anul 351.
Troparul, glas 3
Pentru mărturisirea Dumnezeieştii credinţe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună cu tine şi Abel către Domnul şi sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă!
Sfâmntul Luca din Sicilia
Sfântul Cuvios Luca a ales încă de tânăr să îi urmeze lui Dumnezeu. În momentul în care părinții au dorit să îl căsătorească, a fugit noaptea de acasă și s-a călugărit. Ulterior s-a retras lângă Muntele Etna. Spre sfârșitul vieții se afla la Constantinopol, iar mai apoi într-un sat de lângă Corint (Grecia).
Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)
Textul evanghelic – Luca 8:41-56:
În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte.
Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!
Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit.
Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
